Vlahoromania
Registered User
Posts: 4
(1/17/05 8:31 pm)
Reply
|
ETNOSURI ĪN LUMINA TOPONOMASTICII DIN REGIUNEA TIMOCULUI
Īn denumirile multor oiconime de pe teritoriul sangeacului de Vidin (regiunea Fetislam, Krivina, Crna Reka, Banja, Timok, Svrljig, Polomje, Zagorje, Vidin) īnregistrate īn recensamintele turcesti din sec. XV si XVI se pastreaza termeni stravechi din perioada paleobalcanica, indoeuropeana, latina, greceasca, romāneasca, slava, ungureasca, turceasca si alte nume care sunt recunoscute ca fiind fragmente din limbile popoarelor disparute. Pentru a īntari premisele noastre la care am ajuns prin prelucrarea etimologica a oiconimelor din teritoriile amintite īn doua studii ale noastre (Slavoljub Gacovię, Etimologija neslovenskih osnova u ojkonimiji Vidinskog sandaka XV i XVI veka, Zaječar 1993 i Etimologija slovenskih osnova u ojkonimiji Vidinskog sandaka XV i XVI veka, Zaječar 1997), aici vom expune mai multe materiale extrase din izvoare cunoscute de noi pe care, speram, sa le explicam mai bine si sa le īntarim.
Sa īncepem, deci, din vremurile antice cānd pe acest teritoriu despre care ne ocupam, au trait triburi balcanice stravechi, printre care: Dardantii, Tribalii, Mezii, Besii, Serdii, Cavii, Remii, Timahii, Pichenzii, Tricornenzii, Scordiscii, Telegherii, Daco-Getii si alte mai putin cunoscute triburi tracice si ilirice. Aceste triburi, īn vremea venirii la putere a lui Tiberiu, īn jurul anului 14 e.n., au intrat īm componenta provinciei nou-nascute Moesia Superioara (Moesia Superior), care cuprindea teritoriul de la rāul Tibrita la est, de rāul Morava la apus, de la Dunare la nord pāna la linia care trece mai la sud de Scopie. Deci, pe teritoriul unde dupa XIV veacuri mai tārziu de la venirea turcilor otomani s-au format mai multe unitati teritoriale, printre care si sangeacul de Vidin.
Īnainte de a ne īndrepta atentia spre "īntunecatul" Ev mediu si spre cuceririle turcesti ne īntoarcem pentru putin timp īn vremea dominatiei romane si a prosperitatii cānd a īnceput construirea de drumuri de calitate si de castele de-a lungul Dunarii si īn interiorul ei, īn anii 50-80 e.n. pentru o mai buna aparare īmpotriva mai multor triburi: barbarii, gotii (ostrogotii si vizigotii), carpii, sarmatii, rocsolanii, taifalii, herulii, gepizii, vandalii, astinzii, pevkii, boranii, bastarnii si altii care abia la mijlocul secolului al III-lea e.n. au īnceput serios sa se aseze pe teritoriile centrale si de est ale Imperiului roman. Acesta este momentul de retragere al legiunilor romane de pe teritoriul provinciei Dacia si odata cu ele bineīnteles si o parte din clasele sociale īnalte ale dacilor romanizati, de fapt daco-getilor.
Se īntālnesc, de fapt, pe teritoriul mai tārziu formatului sangeac de Vidin, multe triburi si popoare, despre care se aminteste īn multe materiale onomastice publicate din Arcear (Ratiaria), Bela Palanca (Remesiana), Vidin (Bononia), Ravna (Timacum Minus), Prahova (Aquis), Brza Palanca (Egeta), Nis (Naissus) si īmprejurinile lor.
Īn afara materialului onomastic amintit, despre continutul etnologic variat, pāna la sfārsitul primei jumatati a secolului VI e.n., īn mod direct vorbesc si denumirile de localitati care sunt construite īncepānd cu secolul I e.n. pāna īn vremea lui Iustinian care le-a renovat si a construit noi castele īn regiunea orasului Nis (Naisopolis) si Prahova (Akves).
Īntre aceste denumiri de localitati care cel mai direct arata continutul etnologic, dar care nu sunt īnregistrate īn recensamintele turcesti din secolele XV si XVI de pe acest teritoriu sunt Timahiolon si Timatohiom din tribul tracic timahi; Besapara probabil cu denumirea oraselor Besiana si Besaina īn Dardania, din tribul tracic besi (Besoi); Dalmates probabil cu denumirea castelului Delminium īn Dalmatia, de la tribul iliric Dalmata/Delmata (< iliric delma/dalma "oaie"); Dardapara probabil de la castelul cu acelasi nume Dardania dupa numele tribului dardan; Sarmates a dobāndit numele dupa tribul sarmat, pe care īmparatul Konstantin īn anul 334. le-a primit īn Imperiul roman. Numele localitatii Tayrision a provenit dupa denumirea tribului celtic tayri; Remesiana dupa denumirea tribului celtic remi; Kavadinus dupa denumirea tribului celtic cavi; Singidunum dupa denumirea tribului tracic singhi; Serdica dupa denumirea tribului serdi; Tricornium dupa denumirea tricornensi; Pincum dupa denumirea pincensi; Mediana dupa numele tribului dacic megeani (medi), Garkes, astazi satul Grkinja (comuna Gadin Han) si Graikos astazi mahalaua Grci satul Burdimo (comuna Svrljig) dupa denumirea tribului Grais, Graikoi "greci". Aici am īnregistrat si numele localitatii Iudaios, care arata īntemeietorii, de fapt locuitorii, din lat. iudaei "jidani", care este īnregistrat zece secole mai tārziu (1560. a.) ca oiconim continuant idaik.
Denumirile localitatilor īnregistrate īn perioada antica tārzie, de fapt īn izvoarele bizantine timpurii si dupa aceea si īn recensamintele turcesti, avānd bazele ilirice, tracice, celtice, gotice, grecesti si altele care direct marturisesc despre aceste popoare si care s-au pastrat pāna astazi, pe lānga acelea care nu s-au pastrat, sunt urmatoarele: Aldanes īn oiconimul Haldance XV - Haldince XVI sec, astazi satul Aldinac din n.p. german Ald(erm)ann (< germ. ald "batrān"); Mucianikastelon, astazi satul Mucibaba este sintagma de la n.p. ilirico-tracic Mucianus + lat. castellum "fortificatie" (Muciani < Mucianus + castellum > baba "piatra, fortificatie"; comp. Baba "orasul lui Orlovię Pavle" la 10 km est de Paraęin; Baba Vida "castelul Vidin" si Baba Finka "castelul lui Hajduk Veljko" īn Negotin); Burdopes īn oiconimul Burdin XV - Burdino XVI sec., astazi satul Burdimo din got. bord "bordei" + trac. -opes "apa, izvor" (< op, ap > rom. apa); Naisopolis īn Ny? grad, astazi orasul Nis de la celt. Danuva "Nisava", de la sintagma indoeuropeana *danus navia "rāul peste care se trece cu luntrea sau cu pluta" (comp. iraniana veche danu naiviia "rāul peste care se trece cu un obiect plutitor"); Naisos, astazi sat. Nievac < Nievci < *Nievsci < nis?v + ?skyj- (niev?scem); Urbriana īn oic. Vrmde XV si XVI sec. si īn oic. Brnce XV sec. de la n.p. Urbrias (comp. celt. n.p. Urus, pamfil. Uros) < indoeurop. ur "domnul" + trac. -bria "castel, fortificatie"; Arsaca īn oic. Hrsovce XV si XVI sec., astazi sat. Rsovac si Arsena , astazi sat. Raanj de la celt. n.p. Arsacius, Arsacus si Arsaius (comp. etrusc.-umbr. arsia "sfānt, sanctus"); Grofes īn oic. Kravje XV si XVI sec., astazi sat. Kravlje de la celt.-ilir. grava "piatra"; Timiana, astazi sat. Tamjanica < greaca veche thymiama "tamāie" (comp. grec. n.p. Timias, Timos); Berkadion īn oic. Berkovce XV - Perkovica XV - Pirkovce XVI sec., astazi sat. Pirkovac a provenit de la denumirea zeului tracic Perko < indoeurop. *perkwo- (lat. Quercus "gorun" = lituaneana veche perk(unas) "zeul fulgerului," + -dion "zeu"; Setlotes (latina vulg. Siculotae) īn oic. Izlače-Zlaše XV-XVI sec., astazi sat. Zlot (top. Zlaše) de la latina vulg. siclus "feluri de bani" sau de la trac. saldo, solden "aurit" si Mucipara īn oic. Mučkovce XVI sec. de la tracoilir. n.p. Mucianus + trac. para "pārāu, balta".
Toate constructiile onomastice amintite pāna acum ca si anumite denumiri de localitati (castele) argumentate din punct de vedere etimologic sunt doar niste indicatori secundari pe care nu īn mod īntāmplator i-am īntālnit pe teritoriul sangeacului de Vidin īn secolele XV si XVI cu radacinile paleobalcanice īn oiconime cum ar fi: Baraleva-Paralevo, Brenice x 2, Brence, Brince, Gorne Kravje, Male Gorne Kravje, Kravun, Gruavac, Ibrovce-Ubrovce-Obrovce, Izlače-Zlaše, Kandalce-Kandalice, Gelvije-Kelvije-Klivje, Labce, Mučkovce, Nievce-Niovce, Trgovite x 4, Halova, Česte Grab etc.
Pe lānga denumirile localitatilor de origine latina īnregistrate īn perioada antica tārzie, de fapt īn izvoarele bizantine timpurii, exista si unele denumiri care sunt īnregistrate si īn recesamintele turcesti, doar s-au mentinut si se folosesc si astazi. Acestea sunt de exemplu: Brarkedon īn oic. Brakinova XV sec. si Barahtestes, astazi localitatea Baranica de la lat. bracchium "balta, mlastina"; Bracista īn oic. Bračin XVI sec., astazi sat. Bračin de la lat. Braēi sta< tio > "port care se gaseste pe bratul unui rāu"; Kandilar īn oic. Kandalica de la lat. candela(be)r "candela"; Kastelon x 2, astazi sat. Gradite lānga Knjaevac si Ni de la lat. castellum "fortificatie, turn"; Grandeton īn oic. Krenta XV - Kirenta XVI sec., astazi sat. Krenta de la lat. grandis "mare, puternic" de fapt de la rom. krenta "dispozitiv de lemn de īnāltime mica prevazut cu o deschidere speciala la fund pentru a se putea scurge zerul din brānza" < lat. crenta; Kalis, astazi sat. Kalna din lat. callis "deschidere īngusta, drumulet"; Gurvikon, astazi localitatea Kurvingrad la 11 km sud-est de Nis din lat. curvus "curba"; Ratiaria īn oic. Arčar īn Bulgaria de la lat. ratiarius "plutas"; Bononia īn oic. Vidin XV-XVI sec. (grafia Bdin īn documentele oficiale bizantine si bulgaresti din Evul mediu), astazi orasul Vidin de la lat. bonus "bun", īn caz ca nu este asa, dupa parerea lui A. Loma, ar fi de provenienta celtica; Almus īn oic. Gornji Lom, Dolne Lom si orasul Lom īn Bulgaria de la lat. almus "roditor", probabil de la pamāntul roditor de lānga Dunare unde a fost construit orasul, ca si īn oic. Čibre XV-XVI sec., de la numele antic al rāului Cibrice īn Bulgaria si Florentiana īn oic. Filurdin XV-XVI sec., astazi sat. Florentin < lat. n. p. Florentius.
Continutul etnologic al acestei regiuni a fost influentat si de nou venitii din Siria si īn general din Asia mica īn vremea dominatiei romane, si acest fapt este dovedit de numele localitatilor, Smornes, de fapt Zmirnae, dupa numele orasului Smirna din Asia mica si Susiana, al carui nume este legat de orasul persan si regiuni cu nume asemanator, dar deoarece aceasta regiune niciodata nu a apartinut romanilor, de fapt nici bizantinilor, trebuie sa ne gāndim la noii veniti dintr-un anumit loc cu acelasi nume la granita Armeniei cu Persia. Īn Notitia dignitatis se aminteste si de "Ala prima Ulpia Dacorum, Suissa" ce ar putea avea legatura cu denumirea Susiana, care este bineīnteles un vechi castel din sec. VI.
Multe denumiri de localitati amintite avānd baza latina, pe lānga constructiile onomastice latine de pe monumentele lapidare pe care nu le vom aminti aici, īntaresc autenticitatea acelor oiconime de pe teritoriul sangeacului de Vidin īn care gasim baze latine, ca de exemplu Asnice, Banice, Banja, Bajance, Vitanovce, Vitance-Vitonja, G. Vitanovac, ukovce, Jajinci-Banica, Mali Vitanovac, Blivanac-Blivanovac, Gajtanino, Gajtanci, Gorne i Dolne Mireva, Gurgusovec, G. Musnik, Dolne Musnik, Zaječar, Karbince, Koltol, Kotlujevac, Kutlovce, Kotlujovce, Krnatovce, Mokranje, Muadovce, Nova, Oslan-Oljan, Petrus, Plana, Pluina, Stupajna, Ustopanja-Stupanje, Čuprijan i ience.
Dupa īmpartirea Imperiului roman (395) la vest, parte care s-a prabusit īn anul 476, si partea de rasarit, multe suferinte de razboi si distrugeri s-au īntāmplat īn regiunea mai tārziu formata a sangeacului de Vidin. Atacurile triburilor germanice īn sec. IV, hunilor īn sec. V si dupa aceea din ce īn ce mai desele atacuri ale avarilor si slovenilor pe teritoriile bizantine īn vremea Īmparatului Iustin I (518-527) si a nepotului sau Iustinian I (527-565) 551, 576, 584, 585, 586 ca si bulgarilor 680, care īn vremea hanului Tervel (702-719) pentru mai mult de doua secole, pāna īn anul 986, au ocupat teritoriile triburilor slovene (severti, timoceni/?/, guduscani), au contribuit la noile distrugeri si frecventele migratii ale locuitorilor. Īnlaturarea dominatiei bulgarilor a fost realizata de catre cneazul Svjatislav care muta capitala de la Kijev la Pereslavec pe Dunare pentru o scurta vreme, de fapt īntre anii 968-971, cānd bizantinii l-au alungat din Balcani.
La sfārsitul secolului IX si īnceputul secolului X vin maghiarii (ugri, vengri), īn secolele XI-XII vin sopiesii (regiunea Sopluc), cumanii, uzii, pecenezii si armenii si doar īn secolul XIII vin minerii sasi. Odata cu venirea turcilor-otomanilor la sfārsitul secolului XIV au patruns si multe popoare asiatice ca si altii care au fost sub dominatia otomana, popoarele balcanice din regiunea sangeacului de Vidin.
Dupa o perioada lunga de dominatie bizantina īn Balcani, din anul 971, cu mici īntreruperi, pāna la sfārsitul sec. XV, au ramas, credem, urme ale dominatiei bizantine īn bazele oiconimelor īnregistrate īn recensamintele turcesti din sec. XV-XVI cum ar fi: Arahanšel, Argudovo, Gorne i Dolne Popovice, Dolne Metovnice, Drmnik, Drmljak, Zunik, Iskumna-Skumna, Kaluger, Kalugerovce, Kalujera, Kreluta-Crkvite, Manastirce, Manastirite, Strvnica-Kalugerovac, Popovica, Protopopince, Sidro, Crkvite, Crkovce, Čubernice si Čumjan.
De la venirea slovenilor pāna la venirea turcilor otomani este o perioada lunga de timp, multe popoare au trecut īn goana si au lasat pe lānga partea materiala si bogatiile limbii lor, dar exista ceva si mai special si anume, cum deja am vazut īn izvoarele antice tārzii si bizantine, etnooiconimele, care ele īnsele īntaresc optiunile noastre ca īn recensamintele turcesti din sec. XV-XVI se poate face īn acelasi fel identificatia etnonimelor pentru īntreg teritoriul sangeacului de Vidin.
Oiconimele extrase de la etnonime contin informatii istorice si asta sub doua aspecte: unele oiconime arata ca aici īn timpul aparitiei numelor de localitati au existat unii care au folosit denumirile etnice īn denumirea localitatilor, dar la fel au fost si alte oiconime care nu au dat nastere la denumiri de localitati, deci ca o marcatie si antagonism ci nu ca o etalare a denumirilor de dragul lor. De exemplu oiconime ca acestea Efljak (se numeste si Bukova), Efljakova, Efljakovce (tur. eflak "vlah"), Vlajnica, Vlahovo, Vlaka, Vlaki potok (se numeste si Dolne Ljubnice), Ivlaki si Lava (Lasova) "sunt extrase de la denumirea vlah care marturiseste ca aici au existat si vlahi (īn oricare īnteles al cuvāntului) si ca nu sunt singurii, ci au fost si aceia care nu s-au numit vlahi", de fapt a existat o contradictie etnica īn raport cu sārbii si alti locuitori.
Aceeasi problema este si cu etnooiconimele ca acestea Srbovce si Srpce ale caror baze sunt extrase de la etnonimul srb(in) si fara īndoiala indica antagonismul etnic īntre vlahi si alti locuitori. Etnooiconimele sunt foarte interesante si din punct de vedere al cercetarilor care s-au facut asupra locuitorilor bastinasi si asupra noilor veniti, ca de exemplu etnooiconimul Vlaj Istar "localitate a vlahilor bastinasi" si Srbovce Staro (Srbovce-i kadim) "localitatea bastinasilor srbi" care īn realitate arata antagonismul īntre noii veniti vlahi (comp. oic. Sremlan si Čičikovce) si Srbi (comp.oic. Ivraogornice, Izvezdan si altii).
Aici este īnregistrat si etnooiconimul Srbovlah care evident vorbeste despre antagonismul etnic al locuitorilor din localitate, dar si despre traiul lor īmpreuna.
Ar trebui amintit si oiconimul Bulgar si Bulgarin care īn mod clar indica antagonismul etnic īntre vlahi si srbi, ca si etnooiconimul Kučovce care poate indica colonistii din triburile muntenegrene kuči īnca din sec. XVI, īn cazul īn care nu s-ar putea stabili o legatura īntre ele si muntele Kučaj.
Aici avem etnooiconimele Latinče si Romanja (Romane), care vorbesc despe latini si romani, deci etnooiconimele Rumlar (tur. Rumlar "greci"), care arata prezenta locuitorilor greci; Sas, de fapt Saslar (tur. Saslar "Sasi"), catre indica minerii sasi, dar aceste etnooiconime indica si antagonismul etnic si religios īntre religia catolica (latina) si cea greaca (ortodoxa). Pentru aceasta avem dovezi si īn frescele si picturile arhitecturii sacre ale acestei regiuni (biserica īn Donja Kamenica din sec. XIV si biserica din baia Joanica din sec. XVI).
Etnooiconimul Tatarlar (tur. Tatarlar "tatari") care indica prezenta tatarilor si care probabil au fost īn antagonism etnic si religios, daca nu fata de musulmani, atunci sigur fata de locuitorii crestini, ca si etnooiconimul Turčin si Turčin dol care indica antagonismul religios, etnic si social fata de locuitorii crestini, care au fost īmpovarati de impozite.
Dar printre etnooiconime e posibil sa se numere si Kumanice si Kumance, care īn afara de faptul ca īn onomastica vlahilor le gasim sub numele Cuman, care provine de la etnonimul cuman, printre altele la fel se poate spune si despre etnooiconimul Jermenice ca provine de la etnonimul iermen (armen). Este adevarat si faptul ca la venirea triburilor slave pe Balcani au gasit īnainte de toate pe urmasii romanizati ai triburilor balcanice stravechi veniti din toate colturile Imperiului roman: celti, germani ca si alte triburi pe care īnainte le-am amintit dar care sunt cunoscute si din scrierile Evului mediu din sec.VI-XVI si din literatura stiintifica sub un singur nume - Vlahi. Ramasitele onomastice ale acestor locuitori romanizati ai Balcanilor se gasesc īntr-o mare proportie īn oiconimele sangeacului de Vidin.
Dinstinctia īntre numele proprii ale asa numitilor vlahi si/sau romāni īn antropooiconimele sangeacului de Vidin o putem face īn masura īn care am reusit sa gasim dovezi pentru numele personale ale vlahilor īn documentele oficiale sārbesti din Evul mediu si īn recensamintele turcesti din sec. XV si XVI de la sud de Dunare, a caror provenienta explica īn mod sigur elementele "mostenirii lingvistice balcanice care pāna la noi a ajuns prin intermediul bastinasilor romani, vlahi" si prin urmare aceasta distinctie nu trebuie luata ca o regula care desparte antropooiconimele asa-numitilor vlahi si/sau romāni, avānd īn vedere ca sunt sinonime ale aceleiasi populatii si ca īmpreuna cu oiconimele cu baza latina constituie un īntreg corpus de baze romanice īn oiconimele sangeacului de Vidin din sec. XV-XVI care nu se poate neglija īn viitoarele cercetari despre locuitorii romāni din aceste teritorii. Īn mod sigur raportul oiconimelor asa-numitilor vlahi si/sau romāni ar trebui facut cu raportul īntre vlahii bastinasi si noi venitii locuitori romāni din sud si de pe malul stāng al Dunarii din Romānia.
"Pentru bastinasii din Balcani a fost caracteristic o proportie mai mare a numelor din traditia crestina si antica decāt la slavi." Comunitatile de cresterea animalelor au fost īntotdeuna dupa natura lor mai conservative si din cauza asta "au putut transmite cu mai multa perseverenta numele vechi balcanice" si īn conformitate cu asta se pune īntrebarea la care trebuie gasit raspuns, īn ce masura dupa venirea sārbilor, īnainte de venirea turcilor īn aceste regiuni īn 1396, s-a mentinut limba vlaha, de fapt limba romāna?
Onomastica īn fragmentele marelui recensamānt din sangeacul de Vidin din 1478-81, pe lānga numele calendaristice, vlahe sau romānesti personale, separate īn etnooiconimele tuturor recensamintelor din sangeacul de Vidin din sec. XV-XVI, ceva mai concret īntāreste presupunerea noastra ca īn aceasta regiune nu a fost uitata limba sau vorbirea vlaha, de fapt romāna. Ca si īn fragmentele amintite, la fel si īn toate recensamintele amintite pe lānga destul de multe denumiri de origine slava, remarcam ca pe lānga destul de multe nume calendaristice, cel mai des se īntālnesc numele Bun, Buniga (oic. Bunilovce), care dupa semnificatie corespunde denumirii slave cu baza dobar "bun" (Dobri, Dobrilo etc.); Lup, Lupu (oic. Lupovce), care dupa semnificatie corespunde denumirii slave cu baza vuk "lup" (Vuk, Vukoje etc.); Kopil (oic. Kopilovce) < rom. copil; Jarna (oic. Jarina) < rom. iarna; Kokor (oic. Kokornica) < rom. cocor; Lina (oic. Lineva) < rom. lin ca si numele slav Blagoje; Palul (oic. Palul) < rom. pala; Berila (oic. Berilovce); Vis (oic. Viovice) < rom. vīs probabil ca s-a stiut semnificatia lor si aceasta a fost motivul pentru care adesea au fost folosite īn vorbire. Cānd mai adaugam la acestea si numele Likul(a), Radul (x 35), Nagul (x 2), Rangal, Rasul, Raul, Stavul, Stančul, Stanul, Bratul, Blagul, Dragul, Karbul, Korbul, Kračul, Minul ca si oiconimele Balej (Krivina), Balilovce (Svrljig), Balul-Palul (Zagorje), Barba-Barbaevo (Krivina), Beri-Peri (Svrljig), Bratulevce (Zagorje), Vlagulovce (Krivina), Vrsova (Krivina), Gorne Čučule (Zagorje), Gramada (Zagorje), Gorne Sumarin-Dolnji Sumarinovac (Fetislam), G. si D. Galbince (Fetislam), Dragulovce (Svrljig), Jorgovo selce (Belgrad), Karbulovce (Fetislam), Kokornica (Zagorje), Korbovo (Fetislam), Kračulovce (Timok), Krčurevce (Vidin), Milajnica-Malajnica (Fetislam), Minulovce (Svrljig), Mirila (Krivina), Mirior (Svrljig), Mojnice (Belgrad), Negotin (Fetislam), Nikor (Zagorje, Krivina), Nikolice (Banja, Crna Reka), Petrunice (Banja), Porkar (?), Radulovce (Krivina, Timok), Sumarin-Sumarinovac (Zagorje), Sumrakovce (Crna Reka), Turmak /Crna Reka), arbanovce (Timok, Crna Reka), irban-arbanovce (Banja) este adevarat ca si chiar daca am recunoaste posibilitatea extragerii sufixului -ul din mostenirea slava, o asa concentratie a lor este bine īnteles trasatura dinstinctiva a onomasticii vlahe si probabil marturiseste ca pe teritoriul unde s-au īnregistrat recensamintele amintite din sec. XV si XVI īnca nu s-a stins asa-numita vorbire vlaha, de fapt romāna. Foarte interesant este sa amintim numele Krčur < rom. crciur sau īn sensul figurativ "ticnit"; Rabda < rom. rabda cum ar fi numele slav Trpko < trpi sau īn sens figurativ "rabdator"; Petret < rom. petret sau īn sens figurativ "īncapatānat, cu inima de piatra"; Stunga < rom. stunga sau un sensul figurativ "rasucit, sucit"; Čučul < rom. ciuciu + ul īn sensul figurativ "om corupt, vicios, depravat"; Bajcal < rom. bai(e)tal cum ar fi numele slav Momče si prenumele Momčilovię care de fapt īnseamna ca aceste doua nume nu sunt īn realitate nume adevarate ci sunt porecle si ele s-au putut da daca s-a stiut semnificatia lor si acest lucru ne duce cu gāndul la pastrarea constiintei de limba a vlahilor sau romānilor, ceea ce si astazi arata cu certitudine cercetarile romanistice īn vorbirea din Pirot si Timok. Īn comformitate cu aceasta īn aceleasi recensaminte sunt īnregistrate si nume calendaristice cum ar fi Ilija, Kuzma, Vasil, David, Dimitr, Ivan, Stepan, Kostic, Manojlo, Marin, Petr, Sava etc., care īn documentele oficiale ale domnitorilor srbi din Evul mediu se amintesc adesea ca numele de vlahi īn catunele medievale.
Dovezile de existenta ale vlahilor īn Balcani īnca din Evul mediu, care sunt īnregistrate īn regiunea sangeacului de Vidin īn recensamintele turcesti, s-au pastrat īn acele oiconime care de-a lungul secolelor nu au suferit schimbari de baza sau cel mai adesea īn toponimii si īn hidronimii ca īn ramasitele fragmentelor oiconimelor de odinioara. Aceste dovezi vorbesc si de prezenta vlahilor bastinasi īn regiunea Vidinului, ca si despre noi venitii vlahi din sudul tarii noastre la sfārsitul sec. XIV si īn timpul sec. XV, care asa au fost īnregistrati si īn timpul sec. XVI, cānd li s-a suspendat statutul de filurgi si cānd īncepe repatrierea dacoromānilor īn regiunea sangeacului de Vidin.
Vom aminti cāteva oiconime care presupunem, ca sunt aduse odata cu migratia vlahilor pe teritoriul sangeacului de Vidin. Īn bula Sfāntul Stefan īntre (1313-131 am īnregistrat katun Vlaha Baralevski care consideram ca se aminteste sub forma oiconimului Baraleva=Paraleva (Crna Reka) - hidr. Paralevo īn īmprejurimile satului Bogovina. Astazi īnca exista satul Paralovo la sud est de Pritina, pe drumul catre Gnjilane care īn mod cert īntareste indiciile noastre despre migratie. Katun Vlaha Zarvince (1391) care se aminteste sub forma oic. Zarvince = Zirvince (Banja = top. Zarvin kamen si hidr. Zarvine) de la n.p. rom. Zarva < rom. zarva pe teritoriul īntre muntele Rtanj si Sljemen. Katun Vlaha Dragoljevci (1330) care se poate aminti sub forma oiconimului (mezra) Dragijovce-Dragilovce (Timok = top. Dragilovci) īmprejurimile satului Borovac, mai departe katun Vlaha Sremjane (1330) care se aminteste ca oiconimul Sremlan-Siremljan (Crna Reka = mahala Sremljan), astazi o parte din satul Podgorac, katun Vlaha Tudoričevci (1330) care, credem, se aminteste ca si oiconimul Tudorča (Krivina = top. Tudorča) īn īmprejurimile satului Velika Jasikova, poate "cathone Radoslavi Hurovich" (1404) care este amintit īn jurul orasului Dubrovnik, dar la noi ca si oic. Huhurovica (Fetislam = sat. Urovica) la Negotin, katun Vlaha Proilovci (1313-131 astazi sat. Prellovc pe dealul Čičavica nu departe de Vučitrn, care se aminteste ca si oic. Perilovac (Crivina = sat. Perlovac) īn Bulgaria. Vlasi Čiči care s-au mutat de pe dealurile Čičavic-ei, cu o parte īn Istra si cu partea cealalta īn sangeacului de Vidin, acest lucru amintindu-se īn bazele oiconimelor Čičikovce (Crna Reka = top. Čičikovce) īn īmprejurimile sat. Marinovac si Vlasi Psoderci pe care domnitorul Stevan Nemanja īi daruieste bisericii Sv. Nikola din Vranje, fapt care se aminteste īn cataloagele Episcopiei din Ohrid, episcopie a vlahilor, de unde ei se muta īn apropiere de Hlerin unde formeaza sat. Pisoder dar nu īn īntregime, caci sat. Psoderci īn apropierea de Vranje se aminteste si īn sec. XIV, de unde la venirea turcilor au fugit pe teritoriul mai tārziu formatului sangeac de Vidin unde se aminteste sub forma oic. Ipsoder (Zagorie = sat. Psoderci) īn Bulgaria.
Localitatile care se amintesc īn Kosovo ca fiind sate sau satucuri (asezari omenesti), īn jurul Pritin-ei, Glogovic-ei, Kamenic-ei si altele, ca de exemplu Čučuljaga (< n.p. Čučul < rom. ciuciu + ul) le gasim īn sangeacul de Vidin sub forma oic. G. si D. Čučule (Zagorie = sat. Čičil) īn Bulgaria; sat. Magura (< rom. magura "deal") īl gasim ca oic. Megurice (Fetislam) īn īmprejurimile sat. Radujevac; sat. Makre (< rom. macris) īl gasim ca oic. Makre (Vidin = sat. Makre) īn Bulgaria; sat. arban (< rom. n.p. Sarban) īl gasim ca oic. irban-irbanovce (Banja = sat. arbanovac); sat. Kopilig (< rom. copil) īl gasim la noi ca oic. Kopilovce (Vidin = sat. Kopilovci) īn Bulgaria; sat Rgotica (< rom. n.p. Rug < rom. rug) īl gasim la noi cu grafia Rugovo; locul Kračor īn apropiere de Šakovica īl gasim la noi sub forma de oic. Kračulovce (Timok) etc.
Multe asemenea oiconime care se pot aminti cu ocazia migrarii vlahilor, ca si a sārbilor din sud la sfārsitul sec. XIV si īn timpul sec. XV, dar fara o analiza profunda nu trebuie sa pronuntam niste concluzii pripite, caci de altfel, noua ne sunt cunoscute numele personale ale vlahilor autohtoni de pe Balcani din Evul mediu din aceasta regiune, cunoscuti ca vlahii din Vidin, de care noi ne-am convins īn buna parte prin analiza numelor persoanale īnregistrate īn fragmentele recensamāntului sangeacului de Vidin din 1478-81: Alan, Aldin, Bala, Bladinię, Boldovan, Braila, Bratul, Bačko, Balja, Bele, Bukanac, Buko, Bun, Buniga, Velul, Viga, Vina, Vlad, Vremec, Dig, Dina, Dona, Doniga, Duča, Dude, Dučin, Domanič, Donča, Dusa, Digan, Jana, Jorgij, Kalibaba, Kovil, Kostadin, Kuzma, Kuman, Lala, Likula, Manko, Manuil, Mastura, Mijaku, Mirala, Mirču, Nagil, Negoj, Negul, Petre, Petret, Petru, Petrij, Popa, Racana, Radul, Ranga, Rareva, Rasul, Raul, Seraina, Simion, Stavul, Stamat, Stanul, Stančul, Stunga, Sani (fiu lui Bun), Struja, Sumarin, Uliman, Hris, Durg, ainac, ulan etc.
Adesea, numele locuitorilor unor localitati "nu au īnsemnat doar o simpla denumire a locului de trai ci au īnsemnat si apartenenta etnografica la comunitatea respectiva ...", dar numele personale īn bazele antropooiconimelor pot cel mai adesea sa ne vorbeasca despre stramosii nostri, īn acest caz crescāndu-le indicatorul etnic si facāndu-i indicatori etnici siguri, dar mai putin pentru conducatorii care pot fi īn contradictie cu majoritatea locuitorilor.
Odata cu venirea lor pe Balcani la sfārsitul sec. VI, triburile de slavi devin un factor important īn primul rānd ca numar al populatiei si dupa aceea īn ceea ce priveste politica de stat.
Pe lānga multele materiale toponimastice adunate si publicate la sfārsitul sec. XIX si īn timpul sec. XX si pe lānga ele oiconime de origine slava īnregistrate īn sangeacul de Vidin pe baza recensamintelor turcesti din sec. XV si XVI (peste 700 oiconime), noi avem si ceva material scris din perioadele anterioare īn documentele oficiale, īn evangheliile aparute īn manastirile acestei regiuni, pentru nevoile domnitorilor si a preotimii, pe pietrele funerare, pe fragmentele de portale bisericesti si īn scrierile de pe frescele manastirilor din Evul mediu, care au fost scrise cu māna una dupa alta de catre donatori, monarhi, mesteri de fresce si pietrari īn scriere slava bisericeasca, care cel mai concret vorbesc despre densitatea populatiei slave.
Īn timpul sec. XIII si XIV ugrii (vengrii, maghiarii) de mai multe ori au navalit pe teritoriul principatului de Vidin, pentru ca īn anul 1365. regele ungar Lui (Ludvig) I Anjuischi (ca si predecesorii lui s-a decorat cu titlul "rex Bulgariae") pentru o perioada scurta (1365-1369) sa cucereasca principatul de Vidin, care a fost transformat īn provincie ungara. Consideram, deci, ca bazele maghiare pe care le-am extrat si care sunt putine (oic. Valovite, Korovica, Latovo si Sala) īn oiconimele sangeacului de Vidin sec. XV si XVI, chiar din perioada amintita de dominatie maghiara īn aceste regiuni, ca si migratia continua a locuitorilor pe teritoriul statului ungar din Evul mediu de pe teritoriul sangeacului de Vidin si invers, pot sta la originea bazelor ungare īn oiconimele sangeacului de Vidin.
La sfārsit, am spune ceva si despre compozitia hibrida care īntareste concluziile noastre despre convietuirea multor popoare pe acest teritoriu. Ele evident arata simbioza clara īntre latini si srbi (oic. Belbusovce, Izvor Banice, Javorova Banja, Mala Banice), romani si srbi (oic. Mrava Galatince), vlahi si srbi (oic. Copaj Koara, Ostrokapce, Gorna Čučune-Čučule, Čubra Vukčeva, Čubra Vuksanovica, Čubra Koprivnica, Čubra Lagatori, Čubra Ravna, Čibra Straevica), vlahi si unguri (oic. Legvalovdi), srbi si greci (oic. Vlčidrm, Zastine, Popov dol), turci si greci (oic. Juruk Iskumna-Skumna) si īn general convietuirea multor popoare care pe acest teritoriu de-a lungul veacurilor au reusit sa-si pastreze independenta etnica si de limba.
|
Email This To a Friend
Topic Commands
Click to receive email notification of replies 
Click to stop receiving email notification of replies